...
Intr-o lume a biliardului in care
banii nu se vad nici cand se castiga, principiul ce-i in mana nu-i minciuna este calauzitor pentru cei care trudesc pe postav.
Dupa o lunga pauza de facut
bani din biliard, cauzata (unii ar zice datorita, dar nu e corect) bineinteles de
soarta jocul prost pe care l-am practicat, cutremurul din noaptea ce a precedat concursul BKO Amator de sambata 24 septembrie, s-a constituit fara sa imi dau seama intr-o sursa de energie nebanuita, din care au crescut victoriile, precum iedera pe un zid virgin.
M-am calificat in primii 16, terminand pe locul al doilea o grupa cu Ion Daniel Munteanu (aka Manusa Ucigasa) si Cosmin Pinta (aka Cosmin Pinta).
Am primit avantaj 1 pana la 6 de la Manusa, care a controlat ostilitatile, eu reusind doar sa ma tin la unu-doua jocuri in spatele lui. La 5-4 pentru el am o lovitura din unghi mic, la optar, la mijloc si am dat mai cu sete (care urma sa imi fie ostoita mai tarziu, aveti putintica rabdare). Optul a intrat degajand un "PLEOSC" in atmosfera clubului Tac, iar alba a fugit de nebuna. Departe de nouar, am ratat lovitura de buzunar. N-a fost nici safe, stati linistiti, mi-am furat-o cu 6-4.
In bunul spirit al profesionistilor, am cerut sa joc imediat cu Cosmin Pinta. Ca sa plec acasa daca pierdeam iar. Ca mai mereu, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea de la masa. Am reusit sa conduc de la inceput pana la sfarsit si am castigat cu 6-4, desi puteam castiga "cele trei puncte puse in joc", mult mai usor, jocul lui Cosmin Pinta (aka Cosmin Pinta) fiiind pe alocuri jocul meu din majoritatea turneelor.
Manusa a castigat grupa, eu pe doi, si urma meci in optimi cu domnul Cristi Oprea (aka Momiala, aka Siguranta, aka nu mai stiu). Tin sa mentionez ca am pornit cu avantaj un joc si ca nu il mai batusem in viata mea la biliard. Cum de altfel nici la alte jocuri. Tin sa mentionez ca alte jocuri nu am jucat. Cu el.
Dupa ce acum 2 saptamani reuseam sa bag 6 albe la ultima sau penultima bila intr-un meci cu acest virtuoz violonist Costin Urlateanu, astazi, Dumnezeul biliardului si-a batut shtanga de adversarul meu. Cristi a bagat de trei (trei) (III) (trois) (three) ori alba, ori la optar, ori la nouar, motiv pentru care s-a situat intr-o pozitie nefireasca la un moment dat, tabela de marcaj aratand un neverosimil 5-2 pentru noi (adica pentru mine).
De aici, lucrurile au devenit palpitante. Adica pentru ca am ajuns in sferturi, cu ceva atentie si niste lovituri (vreo 3) mestesugite, reusind sa inchid cu 6-2.
In sferturi am jucat cu Nicolae Berendea (aka New Balance), alt jucator de care n-am trecut niciodata, in ciuda faptului ca in vreo doua ocazii am reusit sa ma tin agatat de el ca puricele de caine, ca scaiul de oaie, ca cersetorul de portiera, ca... gata ca uit ideea.
Am pornit cu avantaj 1 pana la 6 si dupa doua ratari si cateva priviri in tavan eram condus cu 2-1. Masa doi, cu mante rapide a devenit adversarul adversarului meu. Adica, pe cale de consecinta, aliatul meu. Vorba lui, la final, am jucat mai atent ce mi-a lasat si am rasturnat meciul, castigand cu 6-2.
Eram in primii 4, ceea ce va doresc si dumneavoastra.
Emotiile erau la cote normale. Been there, done that. Stiu
cum se fac bani din biliard, nu imi tremurau chilotii pe mine. Si da, eu chiar joc cu chiloti pe mine!
Am jucat semifinala cu Stangaciu (aka Costel Stangaciu), care, in ciuda numelui, este dreptaci. Parca. Nu mai stiu, ca obosisem mental. Am avut concentrarea unei curci alergate de dihori. Am jucat atent ca broasca la bariera. Am ratat de doua ori din free ball. Si tot asa. Revenisem la normal. Ma vazusem cu baxul in caruta (baxul de bere), iar atentia mea se duse
pulii pe organul sexual masculin, dat fiind faptul ca rutina mea de joc... Care rutina????
Da, joc doar la concursuri, nu m-am antrenat de cand eram adolescent, mantele erau prea rapide/lente, pastila suna aiurea, de zici ca jucam cu tacul lui Viziru pastilat de Raul, stiti voi, treburi serioase. Tacul pastilat, nu Viziru pastilat. Lumina era prea puternica, gaurile prea mici. Pana la urma am reusit sa scap cu 1-6. Tin sa mentionez ca acel unu din dreptul meu este avantajul cu care am pornit la drum in semifinala. Deci da, am facut rahatul praf.
In finala mica am jucat cu amicul Iliescu (aka Catalin Iliescu). Ce zic eu am jucat? N-am prea jucat primele 3-4 frame-uri. Asa ca ramasesem cu avantajul de unu pana la sase. Apoi, din neant, din pamant din iarba verde, de niciunde, zeii biliardului au sughitat de cateva ori si Catalin a ratat niste bile. Cu o maiestuozitate demna de marii jucatori de biliard ai mapamondului, am bagat nouari. Pe unul nici nu m-a mai lasat sa il dau, atat de sigur era ca joc perfect. La 5-4 pentru el, sala devenise neincapatoare. Publicul era in delir. Cand am ridicat ochii de la magic rack, am vazut publicul in extaz. Pe ecranul mare de la snooker, Barcelona conducea cu 5-0 la Gijon.
Mi-am vazut de jocul meu obisnuit si am pierdut cu 6-4.
Catalin a luat o suta de lei, eu am luat 24 de beri. Daca nu ma ajung cu banii le bag la consignatie. Mai putin 10-12 care sunt deja la gheata.
Asa se fac
bani beri din biliard. Si o medalie.
Ma simt asa pe val incat m-as duce maine si la echipa de joc, dar mi-e ca imi tabaceste fundul vreun amator si vin cu chilotii maro acasa.
Asa ca Braga, Ovidiu, Mario, Ladanyi, Gandac, Babken si inca vreo optzecisiceva de jucatori pe care nu i-am batut vreodata, PAZEA! Va astept la
BKO praduitorilor :))
P.S.: dedic aceasta clasare pe locul al patrulea celui mai mare fan al meu, Victor, care considera ca sunt un mare jucator de biliard :)))))
...
