luni, octombrie 10, 2011

Citate dintr-un autor necunoscut - 4

...
"- Nu mama, el a fost cuminte. N-a fost obraznic, n-a raspuns.
Usor mirata, cu surasul ei care poate aluneca in aceeasi fractiune de secunda de la “te iubesc” la ceva sinistru, E. asteapta continuarea. Bunica statea rezemata de soba, cu picioarele ei ca doua paranteze printre care, in alte povesti s-ar fi strecurat pisicile prispei, cu mainile murdare de vreme, zbarcite de munca, alintate de soare, sarutate de mine.
- O singura data m-a facut proasta, da l-am certat si a inceput sa planga. Atunci a fost singura data, in rest a fost baiat bun. Unde-l puneai acolo statea.
E . zambea. Multumita parca de raspunsul care-i confirma alegerea. Sau poate zambea amar, asa cum a zambit mult in ziua aia, macinata parca de nesiguranta de a fi sigura de ceva."

si inca unul

"Nimic nu e mai greu decat sa te obisnuiesti cu binele. Cu un ritm molcom si egal al unei vieti tihnite. Intotdeauna exista „daca” si „poate”. Intotdeauna, mintea care adineauri respira dragoste in ritmul batailor inimii isi vede de fagasul ei si zburda. Te lasa pe tine-trup in urma, in bratele lui sau ale ei, si clocoteste departe, fascinata de amintiri, de proiectii, de tentatii. Mintea e cea care ne ajuta, dar tot ea ne arunca in vartejuri nemarginite de placere si deznadejde. Sufletul in schimb, nu ne minte niciodata. Pentru ca sufletul nu rezoneaza la amintiri, mintea o face. Sufletul rezoneaza la prezent. Sufletul e ca o tigara care asteapta sa fie aprinsa. Isi pufaie trairea acum, isi simte pulsatiile si transmite ceva si catre minte. Daca tragi cu nesat dintr-o tigara te ia ameteala. Asa si cu sufletul. Se poate infierbanta, poate scanteia. Isi arde momentele de viata murind, apoi se stinge, ca tigarea. Si sufletul nostru n-are memorie. Acum il aprinzi, acum e un chistoc. Peste doua secunde, daca esti sarutat pe obraz, sufletul se aprinde iar. O noua tigara. Si se stinge. In urma ramane ceva pentru minte. Mintea, aceasta scrumiera infinita in care ne lasam bucatele de suflet. Sufletul, un scrum fin care se transforma in straturi de amintire, pe care mintea le traduce cum vrea ea. Cum poate. Poate."

...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu