...
UPDATE: 6-2 la cornere, 2-0 pauza / 5-0 final
Azi incepe Mondialul din Rusia, tara gazda avand onoarea de a deschide balul.
Meciul de debut intr-o grupa in care mai sunt Uruguay si Egipt va opune gazdelor formatia Arabiei Saudite.
Desi Rusia nu a facut meciuri reusite in ultima perioada, jocul ei lasand de dorit, exista cateva premize ca partida sa curga cumva in favoarea ei.
Publicul: cu 80.000 de oameni in tribune, entuziasmul primului meci, Zbornaia are de ce sa manance pamantul
Statutul de gazde: e foarte posibil ca dupa repartizarea (probabil intamplatoare) intr-o grupa mai mult decat accesibila, arbitrajul sa fie si el un pic pro-rus.
Adversarul: Arabia Saudita este o formatie candida, uneori naiva. Au o aparare usor de depasit daca ai un joc de pase care sa speculeze spatiile libere. Sunt destul de avantati cand prind mingea si se repliaza greu.
Prevad un meci cu rusii la timona, incercand nu doar sa castige partida, dar si simpatia publicului printr-un joc avantat, ofensiv, pe toata durata partidei.
Pariul meu este de minimum 8 cornere in meci. Betano avea o cota de 1,30. as pune 9 din 10 incredere pe acest pariu.
Cine vrea sa riste si nu se multumeste cu 1,30, poate incerca 1 pauza / 1 final, la o cota de 2,40. Pe acest pariu as pune 5/10. Dar nu pun:)) puneti voi!
...
joi, iunie 14, 2018
marți, iunie 12, 2018
McDonald's anticipeaza rezultatele de la Bacalaureatul 2018
...
Mc Donald's are in aceasta perioada o reclama pe TV in care cauta sa atraga personal. Dincolo de faptul ca o companie cu un mediu ok si salarii bune nu are de ce sa faca recrutari prin reclame TV, pentru ca ar fi asaltata de doritori de jobu-uri, e posibil ca in penurie de angajati sa se gandeasca deja la zecile de mii de absolventi de a 12-a care in vara asta vor pica Bacalaureatul.
Dar, mai degraba e prima treaba: fluctuatii mari de personal, munca multa, stress, conditii poate dificile, sefuleti fara scrupule.
Spun asta pentru ca reclama e idilica, diferenta fata de realitate fiind exact proportionala cu diferenta intre reclamele lor la produse si hamburger-ul real.
In reclama, aflam ca poti fi hostess, razand de fericire cu alte doua hostess, intr-un Mc aerisit, unde probabil conduci oamenii la mese si le spui cum sa se bucure de toaleta.
In realitate e posibil sa incerci sa stapanesti o hoarda de copii rasfatati la locul de joaca, sau sa debarasezi mesele in urma civilizatilor.
In reclama, un tanar care este, daca retin exact, customer experience leader se joaca cu un display de genul celor turistice informative. Probabil clientii nu cunosc limba romana si nu stiu sa foloseasca un touch screen. Sau nu au un card de customer experience leader...
In realitate sunt pline Mc Donald's urile de customeri experience din astia. Ca sunt cate 2 la fiecare hostessa.
In reclama, o doamna de 41 de ani e prezentata drept barista.
In realitate, apesi pe niste butoane si iese cafeaua. Nu va ganditi ca primiti iepurasi desenati in spuma de capuccino.
In reclama, un tanar soarbe o cafea de la doamna barista, flirtand cu o tanara la o masa in Mc. Ne este prezentat drept crew, si ni se spune ca poti lega prietenii senzationale la locul de munca.
In realitate, nimeni nu vine la munca sa vrajeasca in timpul liber o colega. Pentru simplu motiv ca dupa o tura intre cartofi prajiti, burgeri si galagie, nimeni nu vine sa isi imbibe si hainele civile cu acel miros.
Altfel, eu as face alta reclama, nu una ca asta care sa vanda iluzii unor tineri. Nimeni nu vine sa lucreze la Mc din vocatie, ci din nevoie. In reclama mea as prezenta oameni care au inceput la Mc pe post de scotator de cartofi din friteuza si care dupa 5 ani au ajuns antreprenori, sau ingineri, sau doctori, sau pesedisti, orice poate fi asociat cu invingerea conditiei initiale, ca sa zic asa.
Arata-mi ca tu Mc Donald's nu esti o fundatura, ci o posibila rampa. Arata-mi ca ai programe de dezvoltare si in alte directii pentru angajati.
Sau arata-mi un domn in varsta de 58 de ani care sa fie crew si sa imi spui: Poticneala Vasile, 39 de ani din viata la Mc Donald's Unirii - crew.
...
Mc Donald's are in aceasta perioada o reclama pe TV in care cauta sa atraga personal. Dincolo de faptul ca o companie cu un mediu ok si salarii bune nu are de ce sa faca recrutari prin reclame TV, pentru ca ar fi asaltata de doritori de jobu-uri, e posibil ca in penurie de angajati sa se gandeasca deja la zecile de mii de absolventi de a 12-a care in vara asta vor pica Bacalaureatul.
Dar, mai degraba e prima treaba: fluctuatii mari de personal, munca multa, stress, conditii poate dificile, sefuleti fara scrupule.
Spun asta pentru ca reclama e idilica, diferenta fata de realitate fiind exact proportionala cu diferenta intre reclamele lor la produse si hamburger-ul real.
In reclama, aflam ca poti fi hostess, razand de fericire cu alte doua hostess, intr-un Mc aerisit, unde probabil conduci oamenii la mese si le spui cum sa se bucure de toaleta.
In realitate e posibil sa incerci sa stapanesti o hoarda de copii rasfatati la locul de joaca, sau sa debarasezi mesele in urma civilizatilor.
In reclama, un tanar care este, daca retin exact, customer experience leader se joaca cu un display de genul celor turistice informative. Probabil clientii nu cunosc limba romana si nu stiu sa foloseasca un touch screen. Sau nu au un card de customer experience leader...
In realitate sunt pline Mc Donald's urile de customeri experience din astia. Ca sunt cate 2 la fiecare hostessa.
In reclama, o doamna de 41 de ani e prezentata drept barista.
In realitate, apesi pe niste butoane si iese cafeaua. Nu va ganditi ca primiti iepurasi desenati in spuma de capuccino.
In reclama, un tanar soarbe o cafea de la doamna barista, flirtand cu o tanara la o masa in Mc. Ne este prezentat drept crew, si ni se spune ca poti lega prietenii senzationale la locul de munca.
In realitate, nimeni nu vine la munca sa vrajeasca in timpul liber o colega. Pentru simplu motiv ca dupa o tura intre cartofi prajiti, burgeri si galagie, nimeni nu vine sa isi imbibe si hainele civile cu acel miros.
Altfel, eu as face alta reclama, nu una ca asta care sa vanda iluzii unor tineri. Nimeni nu vine sa lucreze la Mc din vocatie, ci din nevoie. In reclama mea as prezenta oameni care au inceput la Mc pe post de scotator de cartofi din friteuza si care dupa 5 ani au ajuns antreprenori, sau ingineri, sau doctori, sau pesedisti, orice poate fi asociat cu invingerea conditiei initiale, ca sa zic asa.
Arata-mi ca tu Mc Donald's nu esti o fundatura, ci o posibila rampa. Arata-mi ca ai programe de dezvoltare si in alte directii pentru angajati.
Sau arata-mi un domn in varsta de 58 de ani care sa fie crew si sa imi spui: Poticneala Vasile, 39 de ani din viata la Mc Donald's Unirii - crew.
...
Labels:
am fost acolo,
asa nu,
banii vorbesc,
gastronomie,
life,
nu,
orice,
publicitate,
restaurante
luni, ianuarie 29, 2018
Tumultoasa cariera a lui George Ivascu, masonul ajuns ministru al Culturii
...
Ca actor a mai facut furori in:
- Tom si Jerry, varianta color - rolul de figurant
- Cuiul lui Pepelea - rolul "Gamalie"
- Morometii - un copil
- Alba ca Zapada si cei sapte pitici - a fost back-up pentru Mutulica
- Portocala Mecanica - copil de mingi
- Goana dupa Aur - o sosie fara mustata a lui Chaplin
- Tom Degetel - inelul lui Tom, de pe degetel
- Mica Sirena - (rol travesti, unul din marile lui roluri)
- Goana dupa Aur - o sosie fara mustata a lui Chaplin
- Tom Degetel - inelul lui Tom, de pe degetel
- Mica Sirena - (rol travesti, unul din marile lui roluri)
- 7 neveste pentru 7 frati - figurant
- 12 angry men - a fost al 13-lea, dar din cauza inaltimii nu se vede pe filmare
- The Good, the Bad and The Ugly - a avut doua roluri din trei, nu stim exact care
- Mowgli -Mowgli
- WALL-E - bateria lui WALL-E
- Toy Story - toate personajele sub 25 cm
- Metropolis (teatrul, nu filmul din 1927) - directorul
Roluri ratate la mustata de George Ivascu (si de ce)
- Singur Acasa - nu stia engleza
- Slumdog Millionaire - a turnat prima dubla in prima scena, in rolul copilului Jamal Malik, dar n-a reusit sa iasa din rahat la timp
- Strania poveste a lui Benjamin Button - filmul a aparut 12 ani mai tarziu decat era preconziat, pentru ca Ivascu nu reusea sa creasca pentru a turna si scenele de maturitate
- seria Austin Powers - rolul Dr. Evil ratat pentru ca avea mainile atat de mici incat nu ajungea cu degetul la gura
- Omul-Furnica - nu putea sa se faca mare la loc
- Marea Mahmureala - rolul maimuticii ratat pentru ca nu stia sa fumeze
- FCSB - Lutu, omul lui nea Gigi - desi a mai facut roluri de chelner, paj sau clovn, nu stia cu varza
- Darkest Hour - a fost considerat prea mic pentru a interpreta mustata lui Hitler intr-un tablou de pe un perete...
P.S.: Acest articol este un PAMFLET si va fi tratat ca atare
Iata cine erau ministrii din Guvernul Grindeanu
...
miercuri, octombrie 25, 2017
Mortu e de vina
...
o femeie din filiasi, lovita pe trecerea de pietoni de o masina, a murit dupa ce a ajuns cu intarziere la spital, ea fiind transportata acolo de catre trecatori, cu o duba. dintre cele 3 ambulante ale orasului, una nu functioneaza, iar a doua nu era "in tura". singura ambulanta la datorie era plecata la un alt caz.
stirea e seaca, indignarea e mare.
ruleaza informatii, cu faptul ca avem doua mii nu stiu cate ambulante si ca exista deficit de personal pentru ambulante.
astept sa se increteasca maine tudose la sedinta de guvern si sa dea ultimatumuri. sau poate nu.
astept macar o masura heirupista ca in cazul politsistilor, unde doamna dan, a gasit intre doua rimeluri solutia: micsoram perioada de scolarizare la agentii de politie, si suplimentam numarul de locuri la aceste scoli de politie. nu cu mult, cu vreo 6.500 de locuri. anul asta, sa fim intelesi.
diferenta este ca la politie s-a ajuns la un deficit imens de personal din cauza iesirilor masive la pensie, in timp ce in sistemul medical nu s-a miscat nimic. stiti voi. pensiile alea. speciale sau nu. stiti voi, salariile mici din sanatate.
ah, si desigur, pentru medici cam e nevoie de toata scoala. nu prea se poate sa o taie la jumate ca la politie.
sau? domnu tudose? ce spuneti?
...
o femeie din filiasi, lovita pe trecerea de pietoni de o masina, a murit dupa ce a ajuns cu intarziere la spital, ea fiind transportata acolo de catre trecatori, cu o duba. dintre cele 3 ambulante ale orasului, una nu functioneaza, iar a doua nu era "in tura". singura ambulanta la datorie era plecata la un alt caz.
stirea e seaca, indignarea e mare.
ruleaza informatii, cu faptul ca avem doua mii nu stiu cate ambulante si ca exista deficit de personal pentru ambulante.
astept sa se increteasca maine tudose la sedinta de guvern si sa dea ultimatumuri. sau poate nu.
astept macar o masura heirupista ca in cazul politsistilor, unde doamna dan, a gasit intre doua rimeluri solutia: micsoram perioada de scolarizare la agentii de politie, si suplimentam numarul de locuri la aceste scoli de politie. nu cu mult, cu vreo 6.500 de locuri. anul asta, sa fim intelesi.
diferenta este ca la politie s-a ajuns la un deficit imens de personal din cauza iesirilor masive la pensie, in timp ce in sistemul medical nu s-a miscat nimic. stiti voi. pensiile alea. speciale sau nu. stiti voi, salariile mici din sanatate.
ah, si desigur, pentru medici cam e nevoie de toata scoala. nu prea se poate sa o taie la jumate ca la politie.
sau? domnu tudose? ce spuneti?
...
marți, octombrie 24, 2017
E foame mare in turismul romanesc
...
Faza la un hotel frumusel din buricul Brasovului.
La micul dejun, duminica, o multime de straini. Imi vad de farfuria mea in care imi pun cat am nevoie: putina omleta, cateva felii de cascaval, cateva de salam, un croissant si un cornulet.
Ma gandesc asa trecator la ce eticheta ne-am facut noi romanii in relatie cu all inclusive-ul. Sau cu orice inclus, cum e si micul dejun.
Imi fuge gandul, dar si privirea. De la o masa alaturata, unde ii auzisem sporovaind, patru italieni terminasera micul dejun si se indreptau spre iesire. Doua doamne si doi domni undeva in jurul a 45-50 de ani. Genul relaxati, care isi permit o vacanta in care o camera cu mic dejun inclus costa 60-70 de euro pe noapte.
Doamnele au iesit primele si am observat cum fiecare ducea in mana cate doua sandvisuri impachetate frumos in servetele.
Apoi au iesit si domnii. Fiecare cu cate doua sandvisuri impachetate frumos in servetele.
A doua faza, tot de duminica, de la check out.
In lobby la receptie, cinci spanioli asteptau pe fotolii. Un cuplu de nemti era cu bagajele facute si isi facea check-out-ul.
Pana sa fac eu check out-ul, vad intrand in hotel, ospatarul batran care ma servise seara precedenta la restaurant. O facuse cu solicitudine, exact, reverentios.
In general stiu ca ospatarii retin figurile. In general stiu ca ospatarii retin figurile celor care le lasa spaga 36 de lei la o nota de 64 (stiu, de aia mi se spune Mogulu').
Nu a salutat pe nimeni. Nici pe mine. M-a amuzat, dar nu am dat atentie. M-a intrigat insa ca un angajat al hotelului apare la munca, intra pe usa principala, nu saluta pe nimeni si se opreste rezemat de receptie unde incepe o discutie cu alt ospatar mai tanar, si el prezent in seara precedenta in restaurant:
- Salutare, frate Stancule! zice tanarul
- Saluare, frate Adi! Cati bani ai facut aseara?
- 188 de lei frate Stancule
- Ai iesit binisor. Eu am avut o masa de olandeji, ii stii, aia sase, au lasat 10 lei la o nota de patru milioane. 10 lei la patru milioane! Ei nu stiu cat e 10 la suta din patru milioane?
S-au indepartat.
Ma apropii de receptie, fac check out-ul si ii zic receptionerei: "Ar trebui sa vorbiti cu ei sa nu mai aiba discutii de genul asta in lobby, de fata cu atatia oaspeti. Ca unii mai stiu si romana".
"Stiu, aveti dreptate, dar sefu nu ne baga in seama cand le spunem cum se comporta. Si sa stiti ca ei (n.r.- ospatarii) ne-au facut si incompetente, pe noi fetele de la receptie, pentru ca nu le gasim clienti sa faca cu ei turul orasului".
"Cum adica?", intreb eu?.
"Pai ei sunt si soferi si ne spun noua sa le dam clienti sa faca tururi, dar noi lucram cu o firma specializata. Si ne spun ca suntem incompetente".
Am plecat.
...
Faza la un hotel frumusel din buricul Brasovului.
La micul dejun, duminica, o multime de straini. Imi vad de farfuria mea in care imi pun cat am nevoie: putina omleta, cateva felii de cascaval, cateva de salam, un croissant si un cornulet.
Ma gandesc asa trecator la ce eticheta ne-am facut noi romanii in relatie cu all inclusive-ul. Sau cu orice inclus, cum e si micul dejun.
Imi fuge gandul, dar si privirea. De la o masa alaturata, unde ii auzisem sporovaind, patru italieni terminasera micul dejun si se indreptau spre iesire. Doua doamne si doi domni undeva in jurul a 45-50 de ani. Genul relaxati, care isi permit o vacanta in care o camera cu mic dejun inclus costa 60-70 de euro pe noapte.
Doamnele au iesit primele si am observat cum fiecare ducea in mana cate doua sandvisuri impachetate frumos in servetele.
Apoi au iesit si domnii. Fiecare cu cate doua sandvisuri impachetate frumos in servetele.
A doua faza, tot de duminica, de la check out.
In lobby la receptie, cinci spanioli asteptau pe fotolii. Un cuplu de nemti era cu bagajele facute si isi facea check-out-ul.
Pana sa fac eu check out-ul, vad intrand in hotel, ospatarul batran care ma servise seara precedenta la restaurant. O facuse cu solicitudine, exact, reverentios.
In general stiu ca ospatarii retin figurile. In general stiu ca ospatarii retin figurile celor care le lasa spaga 36 de lei la o nota de 64 (stiu, de aia mi se spune Mogulu').
Nu a salutat pe nimeni. Nici pe mine. M-a amuzat, dar nu am dat atentie. M-a intrigat insa ca un angajat al hotelului apare la munca, intra pe usa principala, nu saluta pe nimeni si se opreste rezemat de receptie unde incepe o discutie cu alt ospatar mai tanar, si el prezent in seara precedenta in restaurant:
- Salutare, frate Stancule! zice tanarul
- Saluare, frate Adi! Cati bani ai facut aseara?
- 188 de lei frate Stancule
- Ai iesit binisor. Eu am avut o masa de olandeji, ii stii, aia sase, au lasat 10 lei la o nota de patru milioane. 10 lei la patru milioane! Ei nu stiu cat e 10 la suta din patru milioane?
S-au indepartat.
Ma apropii de receptie, fac check out-ul si ii zic receptionerei: "Ar trebui sa vorbiti cu ei sa nu mai aiba discutii de genul asta in lobby, de fata cu atatia oaspeti. Ca unii mai stiu si romana".
"Stiu, aveti dreptate, dar sefu nu ne baga in seama cand le spunem cum se comporta. Si sa stiti ca ei (n.r.- ospatarii) ne-au facut si incompetente, pe noi fetele de la receptie, pentru ca nu le gasim clienti sa faca cu ei turul orasului".
"Cum adica?", intreb eu?.
"Pai ei sunt si soferi si ne spun noua sa le dam clienti sa faca tururi, dar noi lucram cu o firma specializata. Si ne spun ca suntem incompetente".
Am plecat.
...
Labels:
am fost acolo,
asa nu,
banii vorbesc,
life,
orice,
recenzie,
restaurante
luni, octombrie 23, 2017
Cum calatoresti cu trenul in Romania
...
Scriu asta pentru ca merg cu trenul de mic copil.
Am mers la clasa I, am mers in trenuri infecte pline de navetisti, am mers in trenuri cu aer conditionat, am mers in trenuri cu toalete unde penicilina si-ar fi dat obstescul sfarsit, am mers cu nasu', am mers cu CFR sau Regiotrans, am mers naptea, am mers ziua, am mers in picioare, am mers sus pe grilajul unde se pun bagajele, am mers in trenuri aglomerate unde, ca sa coboare, lumea era purtata pe brate pe deasupra capetelor, pana la un geam deschis, am mers de nevoie, am mers de placere, am mers de curand si o sa mai merg.
Problema cea mai mare la mersul cu trenul sunt calatorii. Desigur.
Multi sunt obisnuiti cu mersul cu trenul, ceilalti multi nu sunt obisnuiti. Drept pentru care, se intampla sa asisti, uneori sa te lovesti de situatii ilogice, care pentru o persoana obisnuita sa calatoreasca cu trenul nu ar avea de ce sa apara, daca toata lumea ar sti ce presupune sa mergi cu trenul.
- informeaza-te despre calatoria ta! stii unde vrei sa ajungi? stii cand vrei sa pleci? stii cati bani poti da pe bilet? atunci vezi ca folosind telefonul ala de pe care dai check in la Energiea sau la E3 by Entourage sau in Silver Church (mai exista?!?) poti intra pe site-ul cfr sau pe regiotrans. afli cand pleaca trenurile, cand ajung, cat costa si poti chiar sa iti iei bilete online.
- asigura-te ca ajungi la gara cu macar 15 minute inainte de ora de plecare a trenului! Exista birou de informatii sa afli de la ce linie pleaca trenul tau si daca are cumva intarziere. Asta daca ratezi panourile unde sunt scrise aceste informatii. ca poate esti cu nasul in telefon... in unele cazuri, sfatul ramane cel marcat cu bold: asigura-te ca ajungi la gara!
- citeste pe vagoane sau intreaba conductorul de tren care este numerotarea vagoanelor, ca sa stii unde trebuie sa te urci! nu e placut nici pentru tine, nici pentru altii, sa tarai trollerul prin 4 vagoane, pe culoarele inguste in timp ce toata lumea din vagonul respectiv a ajuns la locurile destinate si incearca sa se aranjeze cu bagajele. apropo, conductorul de tren e de obicei imbracat in albastru si are chipiu. si o gentuta petrecuta peste umar. si nu, nu conduce trenul, ala e mecanicul de locomotiva.
- stai unde ai loc! pentru cei care nu inteleg de ce trebuie sa stii numerotarea vagoanelor: PE BILET ESTE SCRIS NU DOAR NUMARUL TRENULUI, ORA DE PLECARE SI CEA DE SOSIRE SAU STATIILE DE PLECARE SI DE SOSIRE! CI SI VAGONUL SI LOCUL PE CARE TREBUIE SA IL OCUPI!
si nu, nu e nevoie de cursuri intensive pentru a citi un bilet de tren. iti trebuie doar putina atentie. sigur, pare mai greu decat sa iti faci un selfie cu conductorul, dar e la fel de simplu. in felul asta te asiguri ca stai pe locul alocat si nu te trezesti ca vine cineva sa te ridice de pe scaun. si tu sa il privesti tamp: "- cum adica ce loc am? aici am. - pai eu am locul 98, dumneavoastra ce loc aveti? - pai nu stiu, de unde sa stiu?" si iar cara-te cu trollerul prin vagoane. da, pentru ca unii rateaza vagoanele, nu doar locurile.
pont: locurile in vagon sunt marcate vizibil pe spatarul scaunelor sau pe rama ferestrelor (in interiorul vagonului, doooh!), sau pe suportul de bagaje de deasupra scaunelor.
- desi am crezut ca e aiurea sa spun asta, o spun: vedeti cand pleaca trenul vostru! adica nu doar ziua, dar si ora! deunazi, la ultima calatorie cu trenul, o domna a fost intrebata de conductor, cand i-a verificat biletul: "- doamna, dar de ce ati plecat cu trenul de 8:22 daca aveati bilet pentru trenul de 10:00? - pai daca am ajuns mai devreme la gara!?!" si uite-asa inca unul care statea aiurea pe locul altuia...
- este posibil sa mergeti cu trenul si sa fiti anuntati ca nu mai sunt locuri. adica puteti calatori, dar in picioare. uneori e nebunie. si te sufoci, si notiunea de sardele capata valente reale. si uneori miroase a transpiratie. si nu ai cum sa ajungi la toaleta. decide daca accepti ca mergi in picioare si asuma-ti asta!
- in tren nu se fumeaza! nici la capatul vagonului. nici in buda.
- casca ochii la ce ora ajunge trenul tau la destinatie, daca nu este o statie intermediara si asigura-te ca iti pregatesti coborarea cu cateva minute inainte! adica iti dai jos bagajele, iti strangi mizeria, ziarele, iti iei hainele, saluti vecinii de calatorie si te indrepti spre iesirea vagonului.
- daca statia ta de destinatie este ultima, poti alege sa fii disperat sau nu! ok, unii poate au de prins o legatura, sau un autobuz spre alta localitate. dar voi restul? tu ala care cu 10 minute inainte sa ajungi in ultima statie ai luat rucsacul in spate, trollerul in mana si stai in picioare pe culoar, alaturi de ceilalti 85 de nerabdatori ai vagonului. voi aia la care ma uit relaxat din scaunul meu. voi aia care vazandu-ma relaxat desi voi stiti ca e ultima statie, ma atentionati amabili si superiori: "vedeti ca ajungem in Bucuresti!", no shit! si daca nu stau in picioare cu voi nu ma mai lasa sa cobor? sau ma sechestreaza politia vagonului intr-un compartiment alaturi de alti 6 indivizi care anul asta nu s-au inghesuit sa coboare cu 10 minute inainte?
- nu mai da ochii peste cap! it is what it is. unele trenuri sunt decente, curate, toalete ok, ventilatie sau aer conditionat, caldura cand este frig. sunt si trenuri cu probleme, pe relatii mai de provincie sa le zicem asa. dar sa stiti ca si alea au fost candva in conditii bune. doar ca lumea scuipa pe jos, fumeaza, arde cu tigara tapiseriile, se caca pe langa wc, se pun cu bocancii plini de noroi pe marginea banchetelor.
- nu te lauda ca ai mers cu trenul! nu e ca si cum ai operat pe creier o furnica. nici ca si cand ai fi inventat mersul pe jos si apa calda in aceeasi secunda. it is what it is. nu ai trecut prin furcile caudine, nu ai rezolvat cubul lui rubik cu ochii legati. doar ai mers cu trenul, pentru ca ai ales sa faci asta.
- si pastreaza curatenia in tren! daca micile cosuri de gunori din tren (sunt sub scaune sau sub masute, au o usita care se rabateaza) sunt pline, pune-ti gunoiul intr-o punguta si arunca-l cand cobori din tren. daca gunoiul tau nu incape intr-o punguta poti sa il rogi frumos sa coboare cu tine. nimeni nu o sa te priveasca urat, mai sunt si altii cuplati cu gunoaie.
PS: nu mergeti cu nasu'! fii corect si plateste buletul ca majoritatea calatorilor
PPS: cine inca se gandste ce cacat am vrut sa zic cu furcile caudine, cautati pe google!
...
Scriu asta pentru ca merg cu trenul de mic copil.
Am mers la clasa I, am mers in trenuri infecte pline de navetisti, am mers in trenuri cu aer conditionat, am mers in trenuri cu toalete unde penicilina si-ar fi dat obstescul sfarsit, am mers cu nasu', am mers cu CFR sau Regiotrans, am mers naptea, am mers ziua, am mers in picioare, am mers sus pe grilajul unde se pun bagajele, am mers in trenuri aglomerate unde, ca sa coboare, lumea era purtata pe brate pe deasupra capetelor, pana la un geam deschis, am mers de nevoie, am mers de placere, am mers de curand si o sa mai merg.
Problema cea mai mare la mersul cu trenul sunt calatorii. Desigur.
Multi sunt obisnuiti cu mersul cu trenul, ceilalti multi nu sunt obisnuiti. Drept pentru care, se intampla sa asisti, uneori sa te lovesti de situatii ilogice, care pentru o persoana obisnuita sa calatoreasca cu trenul nu ar avea de ce sa apara, daca toata lumea ar sti ce presupune sa mergi cu trenul.
Iata cateva sfaturi despre cum sa calatoresti cu trenul in Romania
- informeaza-te despre calatoria ta! stii unde vrei sa ajungi? stii cand vrei sa pleci? stii cati bani poti da pe bilet? atunci vezi ca folosind telefonul ala de pe care dai check in la Energiea sau la E3 by Entourage sau in Silver Church (mai exista?!?) poti intra pe site-ul cfr sau pe regiotrans. afli cand pleaca trenurile, cand ajung, cat costa si poti chiar sa iti iei bilete online.
- asigura-te ca ajungi la gara cu macar 15 minute inainte de ora de plecare a trenului! Exista birou de informatii sa afli de la ce linie pleaca trenul tau si daca are cumva intarziere. Asta daca ratezi panourile unde sunt scrise aceste informatii. ca poate esti cu nasul in telefon... in unele cazuri, sfatul ramane cel marcat cu bold: asigura-te ca ajungi la gara!
- citeste pe vagoane sau intreaba conductorul de tren care este numerotarea vagoanelor, ca sa stii unde trebuie sa te urci! nu e placut nici pentru tine, nici pentru altii, sa tarai trollerul prin 4 vagoane, pe culoarele inguste in timp ce toata lumea din vagonul respectiv a ajuns la locurile destinate si incearca sa se aranjeze cu bagajele. apropo, conductorul de tren e de obicei imbracat in albastru si are chipiu. si o gentuta petrecuta peste umar. si nu, nu conduce trenul, ala e mecanicul de locomotiva.
- stai unde ai loc! pentru cei care nu inteleg de ce trebuie sa stii numerotarea vagoanelor: PE BILET ESTE SCRIS NU DOAR NUMARUL TRENULUI, ORA DE PLECARE SI CEA DE SOSIRE SAU STATIILE DE PLECARE SI DE SOSIRE! CI SI VAGONUL SI LOCUL PE CARE TREBUIE SA IL OCUPI!
si nu, nu e nevoie de cursuri intensive pentru a citi un bilet de tren. iti trebuie doar putina atentie. sigur, pare mai greu decat sa iti faci un selfie cu conductorul, dar e la fel de simplu. in felul asta te asiguri ca stai pe locul alocat si nu te trezesti ca vine cineva sa te ridice de pe scaun. si tu sa il privesti tamp: "- cum adica ce loc am? aici am. - pai eu am locul 98, dumneavoastra ce loc aveti? - pai nu stiu, de unde sa stiu?" si iar cara-te cu trollerul prin vagoane. da, pentru ca unii rateaza vagoanele, nu doar locurile.
pont: locurile in vagon sunt marcate vizibil pe spatarul scaunelor sau pe rama ferestrelor (in interiorul vagonului, doooh!), sau pe suportul de bagaje de deasupra scaunelor.
- desi am crezut ca e aiurea sa spun asta, o spun: vedeti cand pleaca trenul vostru! adica nu doar ziua, dar si ora! deunazi, la ultima calatorie cu trenul, o domna a fost intrebata de conductor, cand i-a verificat biletul: "- doamna, dar de ce ati plecat cu trenul de 8:22 daca aveati bilet pentru trenul de 10:00? - pai daca am ajuns mai devreme la gara!?!" si uite-asa inca unul care statea aiurea pe locul altuia...
- este posibil sa mergeti cu trenul si sa fiti anuntati ca nu mai sunt locuri. adica puteti calatori, dar in picioare. uneori e nebunie. si te sufoci, si notiunea de sardele capata valente reale. si uneori miroase a transpiratie. si nu ai cum sa ajungi la toaleta. decide daca accepti ca mergi in picioare si asuma-ti asta!
- in tren nu se fumeaza! nici la capatul vagonului. nici in buda.
- casca ochii la ce ora ajunge trenul tau la destinatie, daca nu este o statie intermediara si asigura-te ca iti pregatesti coborarea cu cateva minute inainte! adica iti dai jos bagajele, iti strangi mizeria, ziarele, iti iei hainele, saluti vecinii de calatorie si te indrepti spre iesirea vagonului.
- daca statia ta de destinatie este ultima, poti alege sa fii disperat sau nu! ok, unii poate au de prins o legatura, sau un autobuz spre alta localitate. dar voi restul? tu ala care cu 10 minute inainte sa ajungi in ultima statie ai luat rucsacul in spate, trollerul in mana si stai in picioare pe culoar, alaturi de ceilalti 85 de nerabdatori ai vagonului. voi aia la care ma uit relaxat din scaunul meu. voi aia care vazandu-ma relaxat desi voi stiti ca e ultima statie, ma atentionati amabili si superiori: "vedeti ca ajungem in Bucuresti!", no shit! si daca nu stau in picioare cu voi nu ma mai lasa sa cobor? sau ma sechestreaza politia vagonului intr-un compartiment alaturi de alti 6 indivizi care anul asta nu s-au inghesuit sa coboare cu 10 minute inainte?
- nu mai da ochii peste cap! it is what it is. unele trenuri sunt decente, curate, toalete ok, ventilatie sau aer conditionat, caldura cand este frig. sunt si trenuri cu probleme, pe relatii mai de provincie sa le zicem asa. dar sa stiti ca si alea au fost candva in conditii bune. doar ca lumea scuipa pe jos, fumeaza, arde cu tigara tapiseriile, se caca pe langa wc, se pun cu bocancii plini de noroi pe marginea banchetelor.
- nu te lauda ca ai mers cu trenul! nu e ca si cum ai operat pe creier o furnica. nici ca si cand ai fi inventat mersul pe jos si apa calda in aceeasi secunda. it is what it is. nu ai trecut prin furcile caudine, nu ai rezolvat cubul lui rubik cu ochii legati. doar ai mers cu trenul, pentru ca ai ales sa faci asta.
- si pastreaza curatenia in tren! daca micile cosuri de gunori din tren (sunt sub scaune sau sub masute, au o usita care se rabateaza) sunt pline, pune-ti gunoiul intr-o punguta si arunca-l cand cobori din tren. daca gunoiul tau nu incape intr-o punguta poti sa il rogi frumos sa coboare cu tine. nimeni nu o sa te priveasca urat, mai sunt si altii cuplati cu gunoaie.
PS: nu mergeti cu nasu'! fii corect si plateste buletul ca majoritatea calatorilor
PPS: cine inca se gandste ce cacat am vrut sa zic cu furcile caudine, cautati pe google!
...
Labels:
am fost acolo,
asa nu,
banii vorbesc,
cum sa,
life,
orice,
tren
joi, august 31, 2017
Delirul lui burnei si de ce More than Pub ar trebui sa isi inchida sandramaua
...
joc biliard. uneori castig, alteori pierd. sunt unele momente, rare, unice, cand iti iese totul. cand reusesti lovituri imposibile, cand inventezi ricoseuri la care putini s-au gandit, cand nu ratezi bile usoare, mana nu iti tremura, adversarul nu apuca sa raspunda, esti pur si simplu un zeu. treaba asta te tine cat te tine. o partida, doua, trei. la un moment dat, din elanul asta, incepi sa zbori si la un moment dat treci granita dintre imposibilul-posibil si inconstienta. si incerci lovituri care nu au sanse de reusita, nici logica. atunci se rupe filmul. si pierzi. si revii cu picioarele pe pamant. si revii la ce stii sa faci fara riscuri. iti recunosti limitele. ai o masura.
in sport se mai spune ca ai intrat in zona. si ca ai iesit din ea.
in medicina, posibil sa se numeasca altfel.
cand faci mii de operatii, cand inovezi, cand simti ca esti un inger, un dumnezeu cu bisturiu. cand aplauzele de la biliard din jurul mesei de joc sunt ovatii sapate in articole, reportaje, multumiri, plicuri cu bani, in cazul tau, medic-dumnezeu. si atunci crezi ca poti sfida legile medicinei. mai grav, legile bunului simt. cand crezi ca tu esti legea. cand...
pentru miile de cazuri rezolvate, burnei si-a primit aprecierile. probabil si bani pe care multi romani nu ii vor vedea nici daca isi vand toate organele. burnei ne spune ca atunci cand pacientii incercau sa ii dea bani, el ii refuza constant. si ne mai spune misterios ca despre cei 8.500 de euro gasiti prin biroul lui de la spital nu vorbeste acum. o sa ne spuna el dupa ce se termina procesul. sigur, si marmota ii invelea teancurile in pungi de plastic sau i le prindea cu un zgarci de elastic.
pentru un singur caz, primul, in care burnei a trecut limita, sfidand acea logica a lucrurilor, acel caz care l-a facut sa se considere indrituit sa se joace cu sansele unei fiinte, doar pentru ca mintea lui era un roi al nebuniei, in care masura nu mai exista, acel caz pe care l-a "gresit", ar fi trebuit sa se opreasca. nu a facut-o.
est modus in rebus
aceasta a fost primul dicton latin pe care l-am invatat. am impresionat ulterior pustoaice de liceu, folosindu-l cu noima, dar cu limita. pentru ca est modus in rebus inseamna ca exista o limita in toate lucrurile.
burnei nu a avut limita. nu s-a oprit la timp. mai mult, astazi nu s-a oprit din a se vedea un Iisus. martirizat s-ar fi dorit. pentru ca este o victima. dar nu a fost menajat. s-a balbait, a inghitit in sec, a raspuns pe langa intrebari si, cand era incoltit cu dovezi mai solide decat oasele de vaca pe care le folosea, schimba privirea din a unui delirant in a unui haituit. si spunea: nu-i adevarat, nu va cred, eu stiu mai bine.
conferinta de azi, dupa ce s-a decis ca el sa nu mai opereze in spitalele de stat, a fost un fiasco de PR. a fost o sinucidere mediatica sustinuta de cei care teoretic ar trebui sa-l parfumeze mediatic pe burnei, acest More than Pub, agentie de PR sau ceva.
ego-ul lui burnei, iesit prin tavanul bunului simt a fost sprijinit fara cap de cei care i-au organizat conferinta de presa. in PR, cand ai un caz pierdut, iesi discret din zona blitzurilor, dai un comunicat scurt, echilibrat si astepti un alt moment. cand ai un client care are si crezul ca le stie pe toate, il tii in frau. nu il lasi sa faca spume la gura si sa ceara presei sa ii dea raportul despre cine il persecuta.
ei bine, dupa ce ca l-au adus in fata camerelor sa il vada o intreaga natiune cum cutreiera fara cap si fara jena, organizatorii s-au ratoit la jurnalista care punea intrebari pertinente si documentate, una dupa alta. "numai o jurnalista pune intrebari?" adica, mai taci tu, poate intreaba altul care nu e asa pregatit. dar au fost toti. si exact ca in box, burnei era numarat stand in cur. stand in cur si unii dintre ei, jurnalistii ii dadeau upercut dupa upercut. erau toti bine pregatiti. si multi deranjati ca sunt sfidati prin raspunsuri. luati de prosti.
si nu s-au oprit. si nici PR-ii lui n-au oprit macelul. la box se arunca prosopul. la box, din ranjetul lui burnei ar fi curs sange. PR-ii lui ar fi invocat o pana de curent, un atac cu bomba, o alarma de incendiu. orice dar sa il scoata de acolo. l-au lasat sa piara. s-au rastit la jurnalisti, ca niste femei de serviciu otarate ca iesi din lift cand ele tocmai au spalat pe jos. More than Pub ar trebui sa caute un lacat si sa incuie.
in seara asta, burnei a pierit devorat de lipsa lui de masura, s-a topit cum se topeste un fulg de nea pe mormantul unui pacient despre care IML a spus ca a murit fiind supus unei operatii fara sanse de reusita, operatie facute de burnei. care a spus ca nu-i adevarat. raportul.
nimic nu e adevarat, doar dictonul ala latin. est modus in rebus.
e o masura in toate, si asta seara, dupa o ora de box cu ego-ul delirantului burnei, jurnalistii au fost oameni cu doctorul-dumnezeu. s-au oprit ei primii.
...
.
joc biliard. uneori castig, alteori pierd. sunt unele momente, rare, unice, cand iti iese totul. cand reusesti lovituri imposibile, cand inventezi ricoseuri la care putini s-au gandit, cand nu ratezi bile usoare, mana nu iti tremura, adversarul nu apuca sa raspunda, esti pur si simplu un zeu. treaba asta te tine cat te tine. o partida, doua, trei. la un moment dat, din elanul asta, incepi sa zbori si la un moment dat treci granita dintre imposibilul-posibil si inconstienta. si incerci lovituri care nu au sanse de reusita, nici logica. atunci se rupe filmul. si pierzi. si revii cu picioarele pe pamant. si revii la ce stii sa faci fara riscuri. iti recunosti limitele. ai o masura.
in sport se mai spune ca ai intrat in zona. si ca ai iesit din ea.
in medicina, posibil sa se numeasca altfel.
cand faci mii de operatii, cand inovezi, cand simti ca esti un inger, un dumnezeu cu bisturiu. cand aplauzele de la biliard din jurul mesei de joc sunt ovatii sapate in articole, reportaje, multumiri, plicuri cu bani, in cazul tau, medic-dumnezeu. si atunci crezi ca poti sfida legile medicinei. mai grav, legile bunului simt. cand crezi ca tu esti legea. cand...
pentru miile de cazuri rezolvate, burnei si-a primit aprecierile. probabil si bani pe care multi romani nu ii vor vedea nici daca isi vand toate organele. burnei ne spune ca atunci cand pacientii incercau sa ii dea bani, el ii refuza constant. si ne mai spune misterios ca despre cei 8.500 de euro gasiti prin biroul lui de la spital nu vorbeste acum. o sa ne spuna el dupa ce se termina procesul. sigur, si marmota ii invelea teancurile in pungi de plastic sau i le prindea cu un zgarci de elastic.
pentru un singur caz, primul, in care burnei a trecut limita, sfidand acea logica a lucrurilor, acel caz care l-a facut sa se considere indrituit sa se joace cu sansele unei fiinte, doar pentru ca mintea lui era un roi al nebuniei, in care masura nu mai exista, acel caz pe care l-a "gresit", ar fi trebuit sa se opreasca. nu a facut-o.
est modus in rebus
aceasta a fost primul dicton latin pe care l-am invatat. am impresionat ulterior pustoaice de liceu, folosindu-l cu noima, dar cu limita. pentru ca est modus in rebus inseamna ca exista o limita in toate lucrurile.
burnei nu a avut limita. nu s-a oprit la timp. mai mult, astazi nu s-a oprit din a se vedea un Iisus. martirizat s-ar fi dorit. pentru ca este o victima. dar nu a fost menajat. s-a balbait, a inghitit in sec, a raspuns pe langa intrebari si, cand era incoltit cu dovezi mai solide decat oasele de vaca pe care le folosea, schimba privirea din a unui delirant in a unui haituit. si spunea: nu-i adevarat, nu va cred, eu stiu mai bine.
conferinta de azi, dupa ce s-a decis ca el sa nu mai opereze in spitalele de stat, a fost un fiasco de PR. a fost o sinucidere mediatica sustinuta de cei care teoretic ar trebui sa-l parfumeze mediatic pe burnei, acest More than Pub, agentie de PR sau ceva.
ego-ul lui burnei, iesit prin tavanul bunului simt a fost sprijinit fara cap de cei care i-au organizat conferinta de presa. in PR, cand ai un caz pierdut, iesi discret din zona blitzurilor, dai un comunicat scurt, echilibrat si astepti un alt moment. cand ai un client care are si crezul ca le stie pe toate, il tii in frau. nu il lasi sa faca spume la gura si sa ceara presei sa ii dea raportul despre cine il persecuta.
ei bine, dupa ce ca l-au adus in fata camerelor sa il vada o intreaga natiune cum cutreiera fara cap si fara jena, organizatorii s-au ratoit la jurnalista care punea intrebari pertinente si documentate, una dupa alta. "numai o jurnalista pune intrebari?" adica, mai taci tu, poate intreaba altul care nu e asa pregatit. dar au fost toti. si exact ca in box, burnei era numarat stand in cur. stand in cur si unii dintre ei, jurnalistii ii dadeau upercut dupa upercut. erau toti bine pregatiti. si multi deranjati ca sunt sfidati prin raspunsuri. luati de prosti.
si nu s-au oprit. si nici PR-ii lui n-au oprit macelul. la box se arunca prosopul. la box, din ranjetul lui burnei ar fi curs sange. PR-ii lui ar fi invocat o pana de curent, un atac cu bomba, o alarma de incendiu. orice dar sa il scoata de acolo. l-au lasat sa piara. s-au rastit la jurnalisti, ca niste femei de serviciu otarate ca iesi din lift cand ele tocmai au spalat pe jos. More than Pub ar trebui sa caute un lacat si sa incuie.
in seara asta, burnei a pierit devorat de lipsa lui de masura, s-a topit cum se topeste un fulg de nea pe mormantul unui pacient despre care IML a spus ca a murit fiind supus unei operatii fara sanse de reusita, operatie facute de burnei. care a spus ca nu-i adevarat. raportul.
nimic nu e adevarat, doar dictonul ala latin. est modus in rebus.
e o masura in toate, si asta seara, dupa o ora de box cu ego-ul delirantului burnei, jurnalistii au fost oameni cu doctorul-dumnezeu. s-au oprit ei primii.
...
.
Labels:
asa nu,
banii vorbesc,
live,
medici,
n-am fost acolo,
nu,
orice,
spital
Abonați-vă la:
Postări (Atom)