Din greseala in greseala, spre victoria finala

...

de ceva vreme, o domnisoara cu care sunt prieten pe facebook impartaseste si mai dihai "maximele" scoase de unii si de altii vis a vis de "ce bine e sa faci greseli, cat de educativ este sa gresesti, greselile sunt doar pasi spre perfectiune, samd". si de-ar fi doar ea cea care da like-uri la chestii de genul n-as ridica sprancenele. sunt multi care imbratiseaza lozincile astea despre cat de bine e sa faci greseli.

ca sa nu lungesc postul asta:

1. omul care crede ca greselile o sa-i imbogateasca experienta de viata ori nu e capabil sa invete ceva, ori cauta scuze pentru diverse nereusite
2. desi a gresi e omeneste, a ridica greseala la rang de perfectiune in viata e trist. e ca si cum ai clama "n-am o motivatie rationala pentru porcariile pe care le mai fac, asa ca ma mint ca greselile vor face din mine o persoana mai buna, aproape perfecta"
3. a-ti arata virtual predispozitia spre greseala si bucuria ca greselile sunt bune da semne ori de infantilism, ori de personalitate in criza, pentru care e "cooleanu" sa fii rebel si sa faci greseli dupa greseli
4. a nu-ti remedia greselile (cand ai posibilitatea asta) si a spune "cacat, asta sunt, nu regret nimic, nu ma intereseaza" te face om de incredere pentru oricine te cunoaste :D NOT

Apropo, stiti ce usor e sa nu faci greseli? trebuie doar sa fii atent, sa ai informatii si sa judeci. teribilismul si impulsul de moment te fac cool o clipa, 5 minute sau o seara. in ochii unora care te apreciaza fix tot atata vreme. pentru cei de langa tine care chiar conteaza, pentru cei pentru care chiar contezi, e de preferat ca tu sa nu faci greseli. gloria trecatoare a greselilor tale nu-ti va face prieteni de-o viata, ba - mai nashpa - uneori iti face camarazi de moarte.

...