...
- infirmierele care sunt amabile fix de 5 lei. sau de 10. am dat 30 de lei spaga in spital, dupa cum urmeaza: cate 10 unor infirmiere (2) care mi-au adus niste pachete de la ai mei la terapie intensiva in afara programului de vizita si cate 5 altor doua care mi-au adus si schimbat asternuturile in salon.
- mancarea. cu exceptia carnii de pui (pe care o vedem intotdeauna la pranz), orice alt produs/mancare nu avea vreun gust. si nu e doar lipsa sarii, e lipsa si gata
- spalatul cu clor in saloane. la 7 dimineata. eu suport lejer mirosul, insa am vazut oameni vomitand din cauza odorului
- ca la terapie intensiva te obliga sa te caci pe tine. ori in pampersi ori in plosca, indiferent daca esti sau nu capabil sa mergi pe picioarele tale. personal a trebuit sa le explic doctorilor si asistentelor ca legile romaniei imi dau dreptul sa ma cac pe regulile lor si daca e nevoie sa dau declaratie pe proprie raspundere in fata notarului ca imi asum mersul la buda, se rezolva. ciprian 1 - sistemul 0 :D
- ca am stat la terapie intensiva cu usa care dadea in balcon deschisa vreo 3-4 ore in fiecare noapte, de vineri 4 noiembrie, pana marti pe 8. eu n-am racit. un nene da
- brancardierii. au fete de cioclii si apucaturi la fel. n-am interactionat prea mult cu ei, insa i-am vazut zilnic. par niste ereti care dau ocol cadavrelor. uneori le si cara
- ca in primele 4 zile s-au perindat pe la mine vreo 8 medici, fiecare intrebandu-ma: cum s-a intamplat, ce-ati simtit, fumati, de cand, cati ani aveti, aveti psoriazis, de cand, va doare in piept, respirati usor, de cand? apoi ma ascultau la inima, la plamani, la geografie, la istoria religiilor. din bun simt n-am apelat la alta lege a lor care spune ca in afara medicului curant, pacientul are dreptul sa refuze consultul oricarui alt medic
- ca eram singurul sub 50 de ani de pe tot etajul 5 de la cardiologie. ma refer la pacienti
- cele 24 de ore dupa coronarografii pe care trebuie sa le petreci cu piciorul drept perfect drept. si legat de pat, ca sa nu ti-l flexezi in somn. cu antrenament trece, dar nu-i tocmai comod
- asistentele care se apucau sa zbiere la pacienti care delirau repetand obsesiv nume ale rudelor sau diverse alte chestii. scumpelor, 10 insi se pot obisnui cu picatura chinezeasca, ritmica si pe o tonalitate egala. mai grav e sa va apucati voi sa urlati ca niste limbrici autoritari si sa ridicati brusc pulsul cardiacilor cu tignalul vostru. cred ca nici cand au orgasm nu zbiara animalele alea in halul in care o faceau la pacienti
- pilele. o asistenta si-a internat mama la terapie intensiva, pe tura ei, cu sprijinul unei medic, sambata seara, iar luni dimineata profesorul sef de sectie a usuit-o urgent in salon: dansa n-are ce cauta aici, nu este caz de terapie intensiva, s-ar putea trata si acasa. asta mi-a placut!
...
e clar a fost o experienta negativa si pozitiva, paradoxal, in acelasi timp, din care ai avut ce (ne) invata ...
RăspundețiȘtergereE clar ca n-am ajuns la nivelul tau, dar eu sunt sigur ca fug cat vad cu ochii de spitale. De alea de stat din cauza celor scrise de tine mai sus, si nu numai, iar de alea particulare pt ca te falimenteaza. As prefera sa mor linistit, in patul meu, si fara sa stiu ca sufar de cine stie ce boala. Ar fi culmea sa te vindeci de ... in spital si sa mori de nervi facuti din cauza conditiilor, sistemului, asistentelor tiuitoare etc.
RăspundețiȘtergereDupa cum a aflat si Ciprian (si sper ca a si inteles) aceasta experienta pozitivonegativa sau viceversa poate fi lejer evitata. Tot ce trebuie sa faci este sa treci macar odata pe an pe la medic si sa faci un set complet de analize!
RăspundețiȘtergereN`est ce pas, coane Fanica?
n'est ce pas. ma indoiesc ca imi facea cineva coronarografie sa vada daca s-a ingustat vreo artera la inima si sa-mi zica stop tutun, stop grasimi, stop stres, stop samd... ca daca imi gaseste colesterolul mare tot nu imi schimba viata :D
RăspundețiȘtergere