pohta ce-ati pohtit

se iau ciupercutele. din piata, asta in cazul in care nu ai ciupercarie la subsolul blocului. se curata, inclusiv cotoarele. se stropesc palariile cu lamaie. doamnele si domnisoarele, chiar daca au palariile cu boruri largi, sunt sfatuite sa-si inchida pleoapele, lamaia in ochi e la fel de acra cum o stiti:) acum puteti stropi si palariile ciupercutelor. pentru profani, asta previne oxidarea. nimeni nu vrea ciuperci negre.

intre timp, adica atata vreme cat ajutorul de bucatar face ce-am zis eu mai sus (exceptand stropitul doamnelor si domnisoarelor), tocati ceapa, patrunjel, usturoi si cotoarele ciupercutelor. ceapa, patrunjelul si usturoiul, dupa gust. cotoarele, cel putin cate au avut ciupercutele. acum tocati din nou ceapa, patrunjelul si usturoiul. daca nu sunteti specialisti in tocat, tocati pana va spun eu stop.

in tigaia incinsa ca o femeie intre doua varste care n-a mai avut parte de manatarci (astea-s tot ciuperci, dhaaa?!), aruncati o nuca de unt. apoi pravaliti ca spre o pedeapsa cepshoara. nu folositi termenul de cepuță! (apropos, o sa scriu cu diacritice cand o sa fie cazul, asa ca nu va opariti:P). cat timp trageti doua fumuri dintr-o tigara sau dintr-un pahar cu apa plata, masurati din ochi gramajoara de cotoare tocate. va spun eu ca este mica si n-o sa reusiti sa umpleti cum se cuvine palariile ciupercilor. asa ca mai tocati si cateva palarii, singura conditie fiind sa nu ramaneti fara. in cazul acela ciuciu ciupercute la gratar. acum e momentul sa trageti la tigaie tocatura de cotoare si palariute, toata sfaraiala din teflon putand fi usor amortita cu un strop de vin alb, exact cat sa auzi tigaia susurand de placere. da, cum am zis mai sus, ca o femeie intre doua varste, bla, bla, bla. procedeul trasului la tigaie nu dureaza mult, poate pana va aprindeti a doua tigareta. sau, daca nu fumati, pana cand in jurul vostru s-au strans cativa curiosi. ii recunoasteti dupa ochii dilatati si saliva care se scurge. ca sa fiti siguri, incercati cu gurita voastra o bucatica de ciupercuta din tigaie. daca e aproape mancabila (atentie, ciupercile se digera greu, iar daca sunt otravitoare nu se mai digera defel), e momentul sa acoperiti locul faptei cu putina sare, piper, ceva zeama de lamaie, cam cat s-a scurs de pe borurile palariilor doamnelor, apoi, dupa ce verificati prin intermediari daca gratarul este bine incins, strecuram in tigaie usturoiul. si pentru ca tigaia sa nu ramana "nestinsa", la final, ploaie de patrunjel. dar una serioasa.

aici, incepe distractia. fuga la gratar cu palariile, inclusiv cu cele ale domnitelor. pe gratar se pun ciupercutele ca palaria pe fruntea iubitei. cu grija. dupa cateva minute, partea care va sustine umplutura va fi semipreparata, iar umplutura se va fi racit putin. e momentul sa radeti cascaval. din plin. razatura se face frate de cruce cu umplutura, apoi se indeasa in ciupercute. inapoi pe gratar, pe partea nesemipreparata. in momentele in care nu auziti onomatopee de incantare sau plescait, stropiti cu lamaie, in trecere, ciupercutele. rumeniti-le bine, apoi scoateti palariile. adica asta le spuneti celor care vor papa din ciupercutele voastre, daca nu cumva dadeau deja cu ele in caine, sau nu le scosesera din respect pentru aceasta micuta catedrala a gustului.

P.S. va pot gati la domiciliu, in functie de oferta financiara, deh, am datorii la stat :))