Europa a devenit un stejar atacat de furnici. Sau de viermi. Ros de carii. De jos, de la radacini. De la greci. Teoretic, sus, coronamentul e in regula. Prin Islanda, Norvegia, Finlanda, Suedia, e inca verde.
Europa e devenit un urias gras care a inghitit prea multe si nu se opreste. Din cand in cand, dupa cate o criza gastrica, trage o basina, trece pe regim si jura ca nu va mai accepta sa ingereze toate porcariile.
Europa a devenit o stana cu prea multi ciobani si prea putini caini. Si vin lupii si le sfarteca cate o oaie sau cateva zeci, iar ciobanii se strang in strunga si isi jura in barba ca nu se va mai intampla si continua sa isi mulga oile.
Europa a devenit un conglomerat atat de "politic corect" incat a fost luat de prost.
In Europa e prea multa democratie. Acum e nevoie de unanimitate sau majoritate nu stiu de care pentru a lua anumite masuri. Inainte, fiecare stat era cu pizda mamei dumisale. Aveam granite. Voiai sa le tii inchise, le tineai. Intra cine considera Germania sau Anglia sau Elvetia sau dracu stie.
Acum se cearta unii cu altii daca e ok sa ridice jde mii de kilometri de gard la granite.
Intre timp sita nu prea mai cerne. Prin ciurul european trece isis si il largeste si mai mult.
Si nu va ganditi ca se va intampla cumva sa dispara asa, cu discutii cat de cat onorabile, precum ETA sau IRA.
Problema cu Europa este ca ceea ce poate face ea impotriva teroristilor - prinsi sau in libertate - este zero inspaimantator pentru constructia acestora umana. Pe cand ceea ce pot face teroristii impotriva Europei e de natura sa te faca sa te caci pe tine dupa ce te-ai cacat pe tine.
Cata vreme moartea nu ii sperie pe teroristi, nu vad ce i-ar putea opri. Europa sigur nu are cum.
Singura solutie este sa ii facem sa dispara pe toti astia din isis. Dar din pacate pare ca singurul mod de a contoriza zero teroristi pe planeta este sa se arunce toti in aer inainte sa pierim cu totii.
Cealalta solutie, nu este o solutie. Va deveni probabil o necesitate, cand sangele si durerea vor acapara mai mult decat un Bruxelles, o Ankara sau un Paris.
Cand vom avea atentate la Bucuresti, Budapesta, Sofia, Berna sau Stockholm.
Cand ziua in care nu vom avea un atentat va fi cap de ziar, devenind o stire.
Cand nu vom mai avea lacrimi si durere, ci doar ura.
Cand nu vom mai avea nimic de pierdut.
Cand vom purta centuri cu explozibil la fel ca ei, fara grimase si transpiratie.
Cand va conta sa nu mai fie ei mai mult decat sa fim noi.
Atunci vom scapa de terorism.
Dar pana atunci, cei care nu mai au nimic de pierdut sunt inca foarte putini. Cateva zeci de parinti la Paris. Cateva zeci la Ankara. Cateva zeci la Bruxelles.
Cand se vor numara cu zecile de mii va fi rau. Si intr-un fel va fi bine. Cand zeci de mii de parinti isi vor fi ingropat resturi de copil si nu vor mai avea de pierdut nimic, atunci vom avea sansa sa castigam.
Cand vom deveni si noi lupi.
Cand vom deveni si noi lupi?
...