cu fix un an in urma, pe 31 ianuarie 2016, era sa dau coltul. o fibrilatie ventriculara si-a facut aparitia pe cordul meu si doar faptul ca niste medici decisesera in urma cu niste ani ca trebuie sa am implantat un defibrilator m-a scapat.
pentru cine nu stie, cand inima ti-o ia razna, in puls prea mic sau foarte intens, defibrilatorul declanseaza un soc electric. e ca o impuscatura in piept. e ca o copita de cal in stern. dar te tine acolo. aici. in viata.
la fix un an distanta, pe 31 ianuarie 2017, am primit alt soc. eu si Romania. eu si iubita mea. eu si colegii mei. eu si baietii cu care joc biliard. eu si taximetristii carora le-am explicat ce vor sa faca nemernicii astia. eu si maica-mea care habar nu are ce a votat. eu si voi.
n-am iesit pana acum la proteste. am zis ca are cine sa mearga. eu trebuie sa ma feresc de frig, de efort fizic, de mers pe jos, de dracu sa ii pieptene.
si cine ma stie, stie ca sunt un tip rabdator. gandesc, analizez, nu ma arunc cu capul inainte.
si cine nu stie, am terminat dreptul. chiar inteleg itele nenorocirii asteia facute de niste pioni ridicati la rang de ministru, niste kamikaze rosii trimisi sa moara in haznaua istoriei noastre.
am dormit trei ore azi noapte. si mai mult fortat, ca sa nu mi-o ia inima razna.
si m-am trezit si mai hotarat sa ii dau jos de pe Romania pe nemernicii astia.
nu mai vreau sa il vad iar pe nastase ranjind la noi cu pula cainelui belita de fericire ca stapanul e acasa.
nu mai vreau sa il vad iar pe iliescu predicand si dand usor din cap precum cainii aia de plus de ii tineau pe vremuri bunicii sub luneta daciei.
nu mai vreau sa il vad pe piedone pozand in pompierul de serviciu, cand au ars suflete in Colectiv.
nu mai vreau sa vad candida mutra a sobolanului condamnat penal dragnea, care ne spune ca el nu stie despre ce e vorba, ca guvernul e liber sa faca ce crede.
in dimineata asta am vazut mesajul unui sef de corporatie catre angajati. in care spunea ca desi compania nu are parti prix-uri si optiunile politice sunt ale fiecaruia, de data asta, dupa ce a facut guvernul, ii intelege daca vor sa-si organizeze astazi altfel programul de lucru.
spuneam acum ceva vreme ca multinationalele, corporatiile, mai ales cele din Pipera, ar trebui sa faca front comun si sa ceara primariei sa rezolve problema transportului in zona. acum spun ca ar trebui sa urmeze exemplul de mai sus si sa inteleaga ca dincolo de interesele financiare ale companiei, conteaza oamenii.
si ca dincolo de ceea ce au ei in contracte, poate veni guvernul sa faca din condei cate o nenorocire. pentru ca oportunitatea e a guvernului.
asa ca hai sa-i dam jos!
hai sa strivim gandacii astia care sfideaza tara, care se pisa inclusiv pe voturile primite de la oamenii de buna credinta care au crezut programul lor de guvernare!
cum zicea JFK: daca nu noi, atunci cine? daca nu acum, atunci cand?
P.S. imi cer scuze sobolanilor, i-am jignit alaturandu-i cu mragnea.
P.P.S. pe gardul parlamentului, al guvernului sau al pesedeului ar trebui sa facem ca pe Pont des Arts din Paris, numai ca in loc de lacate sa punem cate o pereche de catuse. iar pentru scursura aia de ministru, ii doresc ca la finalizarea viitorului penitenciar de la Caracal sa fie mutat acolo, ca tot e nascut in oras.
...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu